5 to go, acum și-n Tulcea. Prima locatie: in apropierea Liceului Moisil.

O nouă locație 5 to go în Tulcea, de această în zona centrală, chiar lângă Piața Civică.

ADT Station - locul oprirea nu este doar o necesitate, ci o experiență care te face să revii.  Suntem un business 100% românesc si ne propunem să îți oferim mai mult decât un simplu popas – vrem să transformăm fiecare oprire într-o experiență completă.

🎉 Alegria Events – Magia copilăriei în fiecare eveniment! 💫 Organizăm petreceri de neuitat pentru cei mici. 🎭 Distracție și momente magice.

La Alice Sweets singura dramă e când alegi între ciocolată și fistic.

☀️ Mornings — but better ☕ Specialty coffee | 🥐 Fresh pastry | 🐾 Pet friendly — now open 7:00 - 16:00 —

Probabil cel mai bun delivery de urban-food din Tulcea. Turist sau localnic, de incercat macar o data!

Apartamentul este situat in Tulcea, la 600 de metri de centru si la 2,5 km de gara. BelleView va ofera camere spatioase cu priveliste uimitoare asupra intregului oras si a Dunarii. Apartamentul dispune de balcon, TV prin cablu, incalzire cu centrala proprie, living cu zona de dining, bucatarie utilata complet si 2 bai dintre care una cu cada. In imediata apropiere a apartamentului puteti gasi: restaurante, market, mall (Coral Plaza), banci, loc de joaca pentru copii, cinema. La 500 de metri de locatie gasiti teatrul Jean Bart.

Apartamentul este situat in cea mai frumoasă zona a orașului. Are vedere la faleza orașului Tulcea și la Dunare. Se afla la 1 minut distanta de corsarele și bărcile care pleaca in excursii pe canalele Dunării. Deoarece vederea este spre faleza, vă puteți bucura de liniște și de absenta masinilor care va pot tulbura somnul. Dimineața va puteți bea cafeaua într-un cadru de vis, bucurându-va de razele soarelui care va străbat camera. Parcarea este gratuita la scara apartamentului oriunde găsiți loc liber deoarece vor reface strada și nimeni nu poate avea parcare. Sau mai este varianta de parcare cu plată foarte aproape de bloc la distanță de un 1-2 minute mers pe jos, 20lei/zi. Va așteptăm cu drag!

Artiști pasionați din Tulcea, uniți prin pictură, fotografie, handmade și alte forme de artă. Ne împlinim rolul în societate aducând evadare din cotidian, frumusețe, emoție și o stare profundă de a fi.

Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 are obiectivul de a sprijini dezvoltarea locală din Delta Dunării și din alte regiuni naturale din România, prin protejarea biodiversității culturale şi naturale a zonelor cu ape din România, promovarea patrimoniului hidrografic românesc, readucerea în actualitate a tradițiilor românești, promovarea profilului cultural și pe cel natural ale Deltei Dunării și de a încuraja un stil de viață sănătos.

Atelierul Mirelei s-a născut din pasiunea mea de a avea un miros plăcut în spațiul în care trăiesc, de a mă simți acasă oriunde m-aș afla, dar și din pasiunea de a aduce la viață vasele vechi pe care le vânez la bunici, în târguri sau magazine de antichități. După ore întregi de studiu, teste, am ajuns la o formă care persistă. Lumânările sunt din ceară de soia cu uleiuri parfumate certificate Eco astfel încât să se bucure de ele și persoanele cu diverse probleme alergice. Am fost foarte bucuroasă când am fost contactată pentru a realiza mărturii pentru botezul unei fetițe. Au mai fost și alte evenimente pentru care am realizat mărturii, dar primul mi-a rămas la suflet. Pe scurt, asta este povestea din spatele Atelierului Mirelei: multă pasiune. Persoana de contact: Ignat Mirela

Situat în partea de nord-est a satului Niculițel, pe str. Muzeului, nr.1, monumentul este constituit dintr-o bazilică ridicată la sfârșitul secolului al IV-lea, în timpul domniei împăraților Valens și Valentinianus. La începutul secolului al V-lea, în timpul domniei împăratului Theodosius al II-lea, aceasta suferă modificări importante, atât în planul orizontal, cât şi în cel vertical. În zona centrală a absidei, sub pavimentul altarului, se află o criptă martirică monumentală. Complet îngropată, construcţia etajată a criptei a permis adăpostirea a două grupuri de martiri: un grup de patru, în partea superioară a martyrion-ului și un grup de doi la nivelul inferior. Scheletele celor patru martiri se aflau într-un sicriu colectiv, în conexiune anatomică, evidenţiind o înmormântare primară. Calitatea de martiri creştini si numele lor: Zotikos, Attalos, Kamasi(o)s şi Philippos sunt înscrise în tencuiala crudă a pereţilor criptei. Ei sunt cunoscuţi în Actele martirice ca fiind martirizaţi la Noviodunum (Isaccea), la 4 iunie. Cripta a fost construită pentru ei spre sfârșitul secolului al IV-lea. Resturile osteologice descoperite în partea inferioară a criptei provin dintr-un mormânt martiric mai vechi, demantelat cu ocazia construirii criptei monumentale. Numele şi vechimea celor doi martiri rămân necunoscute, singura menţiune asupra lor fiind făcută de inscripţia care bloca accesul în zona inferioară a criptei: “Aici şi dincolo (se află) sângele martirilor”. Acest loc poate fi vizitat de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Taxa de vizitare este 10 lei/adult și 5 lei/elev/student/pensionar. Bazilica paleo-creștină din Niculițel e o atracție de neratat în acest itinerariu.

Beştepe înseamnă în turcă Cinci Dealuri.  Astăzi este o frumoasă comună tulceană. Numele a fost pus de etnicii musulmani acum sute de ani și a supravieţuit peste timp. I s-a mai spus Beştepeaua Turcească, pentru a nu fi confundată cu cea Moldovenească, aşa cum era numită pe timpuri Mahmudia (localitatea vecină).  Cele cinci colinele străjuiesc impunător aşezarea… Este un tărâm încărcat de istorie şi frumoase poveşti. Legenda locului spune că, pe lângă sat a trecut odată, în drumul său spre Tulcea, puternicul sultan Mahmud al II-lea (1808-1839). Stăpânul Imperiului Otoman a fost impresionat de aceste locuri şi a decis să construiască pe cea mai înaltă dintre coline (n.r. altitudine maximă 242 m) o puternică cetate, de unde se putea străjui uşor întreaga zonă. Fortificaţia a fost imediat ridicată şi mulţi ani, de aici, otomanii au controlat atent regiunea. Povestea este una frumoasă însă de urma cetăţii din legendă nu a dat nimeni, niciodată. La Beştepe sunt însă multe fortificaţii şi ce este interesant, sunt mult mai vechi decât cea din povestea sultanului Mahmud. La 1 kilometru Nord-Est de sat, în zona Piatra lui Boboc se găsesc ruinele unei dave getice datată acum mai bine de 2300 de ani. Lângă Beştepe sau chiar în vatra satului se mai găsesc vestigii şi aşezări din vremea străbunilor geţi, din timpul romanilor sau din epoca romano-bizantină. De urma cetăţii lui Mahmud nu a dat încă nimeni, dar nicio legendă nu apare fără sâmburele său de adevăr. Cine poate şti, poate stă ascunsă sub colinele înverzite, aşteptând momentul potrivit pentru a-şi spune întreaga poveste…

Produse 100% proaspete pentru un gust 100% GRECESC. Grecia a ramas marcata in sufletul nostru, iar pe aceasta premiza a luat nastere Greek Food Souvlaki. Speram ca preparatele noastre sa va faca sa va simtiti ca in Grecia macar pentru o clipa.

Biblioteca județeană Tulcea poartă azi numele renumitului poet tulcean, de orgine bulgară, Panait Cerna. Aceast se află în zona centrală, pe strada Isaccei, lângă Parcul Personalităților. Aceasta funcționează din anul 1984 într-un spațiu generos pentru o bibliotecă de interes județean, desfășurat pe o suprafata de 3500 mp în total, cu trei nivele, scară în spirală și grădina interioară, plus ascensor pentru carte. În prezent, biblioteca deține peste 330.000 unităti biblioteconomice (cărți, periodice, documente audiovizuale și electronice, manuscrise, cărți poștale ilustrate, alte documente), cu caracter enciclopedic, organizate în colecții uzuale (ale sectiilor de împrumut la domiciliu), de bază (pentru studiu la sălile de lectura) și speciale, destinate conservarii, cercetarii și documentării (manuscrise, documente din arhive personale și corespondență, fotografii, carte bibliofila, carte cu autograf și dedicatii, s.a.).

Biserica este situata pe str. Eroilor nr. 30, in apropierea Cimitirului Eroilor si in mijlocul cartierului „Comorovca”, intre strazile Lupeni, Eroilor, Libertatii si Cimitirul Eroilor. Biserica veche a fost ridicata in 1847. Cat despre biserica actuala, aceasta a fost zidita in 1888-1898, fosta filiala a parohiei Sf. Nicolae pana in anul 1943, sfintita in noiembrie 1898. Biserica a fost construita din caramida, la staruinta preotului rus Patapie Lebedov, care a indemnat la strangerea fondurilor si asigurarea obiectelor de cult, aduse din Ucraina. Forma este de cruce cu doua turle, din care una adaposteste clopotnita cu patru clopote returnate in 1935 la atelierele Patriarhiei din Bucuresti cu contributia financiara a primariei orasului, in timpul parohului Gh.Racovita. Initial, biserica avea usi laterale, in dreptul stranilor, obturate dupa cutremurul din 1977. Pictura murala a fost realizata in anul 1932 de Geo Cardas (s-a pastrat numai pictura de la catapeteasma), fiind refacuta in 1950 si intre 1983 – 1985 de Victor Negoi 1983-1985, in timpul preotului Lazar Victor. In curtea bisericii este inhumat primul protoiereu al Tulcei, pr. Gheorghe Rascanu, rasplatit cu “Ordinulu Steaua Romaniei si Corona Romaniei”, decedat la 29 ianuarie 1896. Fiica majora a protoiereului, Ecaterina, nascuta in anul 1867 in Ismail-Basarabia, s-a casatorit in 1889 cu institutorul Brutus Cotov (d. 8.01.1940 in Constanta). Cealalta fiica a protoiereului, Maria, nascuta tot in Ismail, in anul 1871, s-a casatorit in 1890 cu Ion. D. Magura, fiul minor al preotului „Dimitre Constantinescu dis si Magura” si al Mariei. Aici este inmormantat si Nichifor de Carpat, ultimul intaistatator al Mitropoliei de Tulcea, decedat in noaptea de 29 spre 30 iulie 1893. Sursa: prof. Lelia Postolache via tulcealibrary.ro

Frumoasa biserică este situată pe Str. Concordiei, fiind înălțată cu contribuția armenilor tulceni, proveniți din Armenia Apuseană, dar și a negustorilor aflați în trecere prin oraș. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1882, pe locul unde existsa un mic paraclis încă din 1830. Locul pe care s-a ridicat biserica a fost donat de familia Garabetian iar lucrările de construcție au durat trei ani și au fost începute sub coordonarea fruntașilor comunității armene, Hampartum Garabetian, Simon Meldovian și Mihram Caragcian.  Alegerea hramului nu a fost întâmplătoare, patronul spiritual, Sf. Grigore Luminătorul, fiind cel care a adus lumina creștinității în Armenia și datorită sprijinului căruia, regele armean Tiridates a adoptat creștinismul în anul 301, Armenia fiind primul stat în care acesta devine religie oficială.

Abandonată și lăsată în paragină, dar totuși impresionantă, Biserica germană din Malcoci, situată la un colț de stradă, chiar lângă drumul județean dinspre Tulcea spre Mahmudia, te întâmpină, tristă, de parcă ți-ar cere ajutorul pentru a fi salvată. N-ai cum să nu observi turnul care se ridică semeț, iar curiozitatea de îndeamnă să tragi pe dreapta, pentru a vedea mai de aproape superba clădire aflată în ruină, care îți spune trista ei poveste. Malcoci a fost primul sat german întemeiat de coloniștii ajunși în Dobrogea în anul 1843, când regiunea se afla sub stăpânire otomană. Germanii care s-au stabilit în Dobrogea au venit din sudul Rusiei, unde Ecaterina a II-a i-a invitat să emigreze, încă din 1763, pentru a lucra pământul în Rusia. Deoarece nu s-au bucurat de privilegiile promise de conducerea țaristă, etnicii germani au emigrat din nou și au ajuns până în sudul Dobrogei, unde au înființat colonii în numeroase localități. Aflați toată povestea acestui loc citind acest articol.

Biserica „Buna Vestire” a fost clădită între anii 1848-1854 în timpul mitropolitului Dionisie, cu piatră și mortar în stil neoclasic grecesc, de comunitatea greacă din Tulcea, pe baza planului întocmit de arhitectul Ștefan Dopron.  Biserica actuală a fost clădită pe locul unui mai vechi locaș din lemn cu hramul „Sf. Nicolae”, patronul navigatorilor și negustorilor greci sosiți la Tulcea după 1829. Pe frontispiciul turnului-clopotniță, construit din cărămidă după 1900, sprijinit pe coloane ionice și dominat de ochiul Providenței, stătea scris: „Cu dragoste, de la enoriașii tăi, Doamne!”.  Biserica a fost inițial pictată între anii 1854-1857.

Biserica „Sf.Paraschiva” de pe strada Gloriei a fost construită în anul 1857, prin contribuţia comunităţii ruşilor-lipoveni de rit străvechi şi cu sprijinul Imperiului Otoman.  Biserica păstrează în arhiva sa actul original prin care înaltele autorităţi otomane îngăduiau construirea acestui lăcaş, impunând dimensiuni exacte (lungimea 40, lăţimea 20 şi înălţimea de 28 de coţi), să nu fie, cu alte cuvinte, mai înaltă decât minaretul moscheii, dar, în acelaşi timp, hotărând dreptul exclusiv de proprietate şi libertate a practicării cultului.  Declanşarea Primului Război Mondial în 1914 și mai ales preluarea puterii de către bolșevici în Rusia au întrerupt definitiv posibilitatea venirii preoţilor din Rusia. Probabil că acesta este motivul pentru care unele biserici nu au avut altar. Tot din această perioadă, enoriaşii bisericilor de rit străvechi au început să fie cunoscuţi şi sub numele de „bezpopovţi” (fără preot). Un fapt elocvent este cazul preotului rus Alexandru, care a fost înmormântat în anul 1886 în curtea Bisericii „Sfânta Parascovia” din Tulcea.  Actualmente, biserica se află sub jurisdicţia Mitropoliei Ortodoxe Ruse de Rit Străvechi.

În anul 1846, odată cu înfiinţarea Mitropoliei lipovenești de la Fântâna Albă (Belaia Kriniţa), majoritatea rușilor-lipoveni prigoniți au acceptat ierarhia şi preoţii, cu excepţia unor grupuri care au refuzat hirotonisirea, preferând să-şi recruteze preoţii direct din Rusia. În nordul Dobrogei, forţa spiritualităţii lipovenești sub stăpânirea otomană este dovedită de supraviețuirea episcopiilor din Slava şi Tulcea, păstoare a mai multor biserici ridicate de „popovţi” (cu preoți) şi „bezpopovţi” (fără preoți), precum și a celor două mănăstiri de rit vechi - Uspenia şi Vovidenia. După anul 1917, practica aducerii preoților din Rusia a devenit aproape imposibilă, datorită încordării relaţiilor româno-ruse în contextul Primului Război Mondial, astfel încât numeroase comunităţi lipovenești au rămas fără păstorii credinţei. În orașul Tulcea, în vechea mahala lipovenească de pe dealul Monumentului, există biserica cu hramul „Înălțarea Domnului” a credincioșilor ortodocși de rit vechi, cunoscuți și sub denumirea de „staroveri” (de credință veche). În ziua de 3 mai 1920 a fost sfințit locul acestei biserici și a fost pusă piatra de temelie de către episcopul eparhial Nicodim, împreună cu preotul Vikul și diaconul Ignatie.  Construcția bisericii a fost realizată prin contribuția enoriașilor ruși-lipoveni din mahala, care își doreau să slujească cu preot, și a durat până în primăvara anului 1921. Însă lucrările de construcție, până la finalizarea lor, au fost oprite de câteva ori de către autoritățile locale, din cauza reclamațiilor primite din partea vecinilor opozanți de la Biserica „Sfânta Paraschiva” de pe strada Gloriei (construită încă din anul 1857) sau, cum i se mai spunea, „biserica fără preot”, având acum orientarea de Novozâbkov, Rusia.  În ziua de 23 mai 1921 a fost sfințită biserica cea nouă „Înălțarea Domnului”. La slujba de sfințire au participat episcopul eparhial Nicodim împreună cu alți doi episcopi din Rusia și un sobor de 9 preoți și 6 diaconi, precum și mulți credincioși tulceni și din alte localități. De atunci biserica se află sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din România, orientarea de Fântâna Albă (actualmente în Ucraina), organizată într-o Mitropolie cu sediul la Brăila - Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, recunoscută oficial de către statul român din 1946.

Biserica „Sf. Ioan Teologul”, situată pe strada Mihai Eminescu din Tulcea, a fost construită de credincioșii ruși-lipoveni în anul 1868, în cartierul Comorovca, după ce a fost obținută aprobarea din partea administrației otomane. Din punct de vedere arhitectural, lăcașul de cult are un fronton care îi marchează intrarea de pe fațada principală. Turla este dominanta verticală ce stă așezată pe axa principală verticală. Apar și elemente neoclasice, precum coloanele și bosajele mai mari sau mai mici ale zidăriei aparente.

Ucrainenii din Tulcea sunt în principal urmașii vechilor cazaci ce și-au văzut desființată patria, Sicia Zaporojeană, în 1775 și au încercat refacerea ei în 1813 în zona Dunăvățului (Sicia Transdunăreană). Biserica cu gramul „Schimbarea la Față”, cunoscută și ca Biserica Ucraineană, întrucât este ridicată între 1872-1882 de rușii (ucrainenii) ce își aveau mahalaua aici, pe locul unei bisericuțe mai vechi, din 1833. Casa veche, rămasă stingheră în apropiere, la intersecția străzii Mici cu strada Păcii, este Casa Parohială a Bisericii Ruse, construită în anii 1940-1941.

Biserica este situată chiar în centrul orașului, pe Strada Păcii, fiind cunoscută printre localnici drept „Biserica cu Ceas” sau „Biserica bulgărească”. Aceasta a fost clădită în 1852 de comunitatea bulgară și ctitorită de Beiul Dumitrache Teodorof, Stefanache Teodorof și Hagi Veliu, primul și ultimul avându-și pietrele tombale în curtea bisericii. Clopotnița a fost ridicată în stil gotic în anul 1857. Merită spus că frumosul locaș și întreaga suprafață de 5000mp au rămas prin compensație de la comunitatea bulgară odată cu schimbul de populație din 1940. În anul 1942 deținea 5 imobile și 2 locuri virane. Biserica deține icoane pictate de Cardas, monahul Sofonie, Hiriciaschi, D.Stanislavov, N.Pavlovici, Hotinci Ivan și zugravul Iorgu Nicolae, pictate in ulei pe lemn și achiziționate între anii 1860-1899.

Era numită pe vremuri Biserica Mocănească, ridicată în 1876 de mocanii prislăveni, în timpul în care Catedrala Sf. Nicolae a fost închisă, din ordinul stăpânirii turcești. Credit foto: Lelia Postolache & Felix Lucian Neculai

Impresionanta biserică este situată pe Strada Traian și a fost înălțată pe locul celei vechi din 1872, împreună cu școala din apropiere, de coloniștii germani veniți din localitatea Malcoci și stabiliți în Tulcea. Actuala stradă Mircea Vodă din fosta mahala germană purta numele de Strada Nemțească.

În Ceamurlia de Sus se află Biserica cu hramul ,,Sf. M. Mc. Gheorghe”. Aceasta este veche de aproape 200 de ani, fiind construită în anul 1839.  Printre localnici circulă părerea că ar fi fost întemeiat de cazacii zaporojeni, înainte de 1855, motiv pentru care administraţia turcească i-a atribuit primul nume, care în traducere înseamnă cazacii noi. Numele satului este cel actual şi nu cel iniţial. Există posibilitatea ca cele două denumiri să fi circulat în paralel, cum s-a întâmplat şi în cazul altor localităţi. Locul cazacilor a fost luat mai târziu de bulgari, probabil până în 1877, apoi, după schimbul de populaţie din 1940, de aromânii din Cadrilater (303 familii). Merită spus că biserica a fost reabilitată de curand.

Blue Studio se află în Tulcea. Această proprietate oferă WiFi gratuit, acces la un balcon și parcare privată gratuită. Acest apartament cu aer condiționat are 1 dormitor, un living, o bucătărie complet utilată, cu frigider și cafetieră, precum și 1 baie cu duș și articole de toaletă gratuite. Acest apartament pune la dispoziția clienților prosoape și lenjerie de pat.

Coffee to go + multe altele chiar în inima orașului Tulcea, în Piața Civică (Mircea cel Bătrân).

Dulce 😋🧇🍦+ Sărat 🧇🥪 = FUN 🤩 BOB 🥳BOB Land Tulcea... Bine ai venit pe tărâmul gusturilor, cu ingrediente de calitate. Haideti sa le descoperim împreună! 😋

Briocopt - un concept nou în ceea ce priveste brutăria și produsele de patiserie.